Pentru ca ție și mie să ne fie bine !

Îmi încep ziua cu rămășițele unui vis, care, de undeva din adânc, îmi răscolesc liniștea palidă a dimineții: ”Cal la C4”. Zâmbesc, căci în urma cu doar o zi visasem că un urs alb mă hăituise o întreagă noapte. Eram terifiat și mă simțeam cu mâinile legate, incapabil să reacționez. Singura mea armă era fuga. În cele din urmă lupta s-a finalizat cumva: m-am oprit, sătul de fugă și am ucis ursul, cu bestialitate, i-am rupt gatul. Crunt! Toată ura mea, tot ce am mai rău în mine, parca ieșise la iveală să întâmpine acel urs, un frumos și maiestos urs alb. Iar azi, Cal la C4 ☺.

Tind să spun ca este doar un vis, ca multe altele care spun sau nu ceva, despre ceva. Mesaje atent tâlcuite? sau simple descărcări ale subconștientului?!

Totuși, în momentele mele de liniște de peste zi, aceeași voce launtrică îmi șoptea mereu: Cal la C4, lucru ce mă marca mai puternic decât cruzimea cu care am ucis în urma cu o noapte ursul alb, ferocele dar maiestuosul urs alb.

Îmi iau calea inimii și mă cufund voit într-o liniște fragilă, pentru a contempla la Calul meu.

O frumoasă tablă de șah se așternea, iar ochii minții o cuprindeau, focalizând ”jocul” care urma să înceapă. O întreaga armată îmi stătea la dispoziție. Simțeam ca mă pot manifesta prin fiecare piesă și simțeam un impuls teribil de a-mi mișca trupele, nu neapărat de a mă lupta cu cineva. Eram concentrat la piesele mele împrăștiate dezordonat pe toată tabla și trăiam emoția unei posibile lupte. Scrutam cu privirea adversarul și căutam un refugiu, poate o cale, dar cu siguranță impulsul era de a muta.

Aceeași voce îmi șoptea: Cal la C4. Și atunci mi-am amintit! Toată energia mea am direcționat-o către Cal, către singurul Cal pe care îl mai aveam, unicul meu Cal Negru. Eram sigur că această mutare va mai descătușa puțin din emoția mea, va mai dilua adrenalina din sângele meu. Dar mare mi-a fost mirarea când mi-am dat seama că nu aș fi putut muta acel cal la C4 nici în 10 mișcări. Și atunci a apărut descumpănirea, deziluzia. M-am simțit părăsit, abandonat. M-am simțit mințit, furat și trădat. Frica a început să mă cuprindă și cu toată ura m-am întors către vocea, care îmi șoptea ”Cal la C4”. Era vocea unui Rege Alb, demn, pe fața căruia se citea liniștea. Am rămas interzis și i-am raspuns: Poftim?

-        Dacă vrei să mergi mai departe, atunci trebuie să muți Calul la C4.

-   Dar cum aș putea muta calul la C4? Mi-ar trebui multe mișcări pentru a ajunge cu el acolo, iar până atunci voi pierde. Voi pierde în fața ta?

-      Dacă vei pierde, atunci vei pierde în fața ta, eu nu sunt decât un rege, ca și tine, dintre sutele de regi de pe această tablă de joc. Iar dacă vrei sa muți Calul la C4, nu trebuie sa faci decât o singură mutare ...

Mi-am permis să îmi dezdoi spatele obosit și să privesc mai ”departe”, dincolo de lupta mea. Ooo, cât de mare era acea tablă de șah și cât de multe armate erau așezate pe ea. Și totul era o continuă forfotă. Atunci am realizat că toți se mișcau. Toți aveau un traseu, atent stabilit și se străduiau să îl urmeze, ordonat, dar fără să se lupte între ei, fără să se dușmănească. Parcă era o altă lume, o lume străină mie. Însăși mișcarea lor era o luptă, era voința, era determinarea și era scopul, țelul, calea. De câte ori două armate se intersectau, Regii lor stăteau de vorbă, să găsească calea cea mai bună pentru fiecare dintre ei. M-am întors atunci la jocul meu, la calea mea și am ascultat sfatul Regelui Alb: ” ca să treci mai departe pe drumul tău mută Calul la C4. Știu că nu e firească mutarea, dar uită de reguli acum. Singura regulă este ca ție și mie să ne fie bine, să ne urmăm drumul nostru. Chiar dacă va trebui să te aștept puțin, ca să poți trece, voi face acest lucru atât pentru tine, cât și pentru mine. Și scopul meu este să îmi urmez drumul în timpul său, dar mai important decât timpul este să mi-l urmez cu toți ai mei, să rămânem întregi și împreună.”

Ia o poză cu tine de când erai doar o fărâmă de om și privește-te în ochi. Ce vezi? Nu e așa că vezi inocența, nu e așa că vezi puritatea? Nu e așa că vezi un om frumos?

Privește-te acum în oglindă și spune-ți sincer ce vezi? Ești mulțumit om bun de ceea ce ai devenit? Câti ani ți-au trebuit, câtă muncă și câtă investiție, să devii ceea ce azi ești: temeri, frici, frustrări, dezamăgiri, deziluzii, ură?

Dacă încă mai citești aceste rânduri și nu ai închis această pagină și nici nu mi-ai zis vreo două vorbe ”dulci” ☺, înseamnă că, la fel ca și mine conștientizezi, că așa cum am învățat în toți acești ani din viață să fim răi, meschini și afurisiți, la fel putem să reînvățăm să fim mai buni, ca să devenim buni, mai blânzi cu semenii noștri ca să devenim blânzi, mai milostivi ca să devenim milostivi, mai iubitori ca să devenim iubire.

Nu trebuie decât să dăm dovadă de puțină voință, muncă, răbdare și caracter, să ne dăm răgaz să ne putem reîntregi, pentru ca mie și ție să ne fie bine, ca să schimbăm ceva, măcar în lumea noastră, pentru început!

Flaviu