Cauzele subtile ale bolilor - Amigdalita

Moștenirea genetică a ființei umane nu se raportează numai la părinți sau la bunici, ci la multe și multe alte rubedenii, de existența cărora nici măcar nu avem habar, dar ponderea o ocupă caracterul și personalitatea părinților. Astfel, la naștere, copilul vine cu niște setări, preia din bagajul genetic și, implicit, din bagajul karmic. Dacă dezvoltă o afecțiune, nu e musai să fie vina lui; în principiu este vina părinților și a comportamentului lor. Singura lui vină poate fi faptul că le seamănă. Un adult care poate înțelege și accepta fenomenul, va reuși să-și înțeleagă greșelile trecutului, însa un copil NU. El are nevoie de ajutorul părinților, care constă în iubire. Adevarata iubire constă în capacitatea de a accepta și a ierta trecutul.

Iubirea nu înseamna a pune pe masa tot ceea ce familia mea are nevoie, pentru un trai decent, ci reprezintă implicarea activă în viața familiei, în conturarea personalității copiilor noștri și în înțelegerea comportamentului lor.

Pană la vârsta de 7 ani, din punct de vedere energetic, copilul nu este pe deplin conturat. El funcționează pe sistemul energetic al părinților lui, în special al mamei. Copilul se comportă ca un burete: absoarbe tot ceea ce vede, simte, înțelege; și transmite înapoi întocmai. Copilul este ca o oglindă, este o oglinda perfecta a felului părinților de a fi.

O distinsă doamnă terapeut punea accentul, în primul și în primul rând, pe iubirea dintre soț și soție. O considera ca o primă cărămidă în temelia a orice vrei să construiești. Bărbatul este catargul, el merge întotdeauna înainte, iar femeia este însăși corabia. Sunt dependenți unul fața de celălalt. Dacă, corabia și catargul sunt pe aceeași pală de vânt, vindecarea este o chestiune de timp, iar apariția oricărei afecțiuni, boli, este semnul că ceva nu merge asa cum trebuie, iar corecția vine de la sine.

Deci, revenind la oile noastre, adultul este cel care trebuie să conștientizeze eventuala problemă, iar copilul (ce cele mai multe ori) este cel care le-o arată.

  

Amigdalita

Amigdalele fac parte din sistemul limfatic, din sistemul imunitar al corpului uman și reprezintă niște filtre în calea a tot ce circulă la nivelul gâtului.

Gâtul este simbol al creativității, al comunicării. Cu ajutorul gâtului îmi înghit experiențele  emoționale și realitatea. Prin gât pot respira, pot bea și mă pot hrăni. Gâtul reprezintă puterea și forța mea interioară, de care depinde capacitatea mea de a mă exprima. Tot prin gât îmi eliberez o parte din sentimente, din emoții.

Inflamarea amigdalelor, îmi arată refularea sau reprimarea furiei, manifestată prin felul în care comunic: o verbalizez sau o înghit. Nu înseamnă că de fiecare dată când mă exprim astfel, voi face amigdalită, dar voi slabi acel camp vital al amigdalelor, astfel încât, atunci când vine sezonul rece sau atunci când consum lichide reci, să nu mai am acel filtru protector și să mă îmbolnăvesc.

Amigdalele reacționează și la neîncrederea mea, la disperarea mea, mai ales atunci când am încredere numai în ceilalți pentru a îndeplini o sarcină sau pentru a crea un lucru.

În cazul copiilor sunt doi factori care conduc la această afecțiune. Unul este legat strict de relația mamă-tată, de felul în care comunică între ei, de atmosfera din familie, care poate fi activă, în care amândoi comunică defectuos sau modelul monolog, în care, de obicei, mama este cea care nu se exprimă verbal și ”înghite”, dezvoltându-și frustrarea și furia. Al doilea factor este frica de a fi pedepsit, de a nu i se oferi ceea ce dorește; și aici nu ma refer la jucării, ci mă refer la afecțiune. Copilul este avid după atenție, după afecțiune, iar lipsa ei și-o manifestă în foarte multe moduri. Copilul dorește să se facă auzit, remarcat, sa i se dea atenția cuvenită. El aseamănă atenția cu iubirea, cu afecțiunea.

În ziua de azi, cele mai multe operații la copii, constau în extirparea amigdalelor, iar cauza principală o reprezintă lipsa de atenție pe care părinții o acordă copiilor. Viața noastră a devenit atât de activă și de alertă, atât de imprevizibilă, atât de axată pe ziua de mâine, pe ”A AVEA” în loc de ”A FI”, încât timpul și atenția pentru copii noștri a devenit un lux. Preferăm să le cumpărăm fericirea cu un Lego scump sau chiar cu o Tabletă.

Un alt aspect important îl reprezintă legătura dintre chakra gâtului și chakra sexuală. Mai precis, hipofiza stimulează tiroida, care transmite mesaje organelor sexuale. Ambele chakre sunt legate de comunicare: prin voce îmi comunic gandurile, iar prin sexualitate îmi comunic pe plan fizic sentimentele. Dacă am probleme la gât, este bine să îmi pun câteva întrebări cu privire la ceea ce am de exprimat despre mine însumi și să verific dacă nu trăiesc o frustrare legată de sexualitatea mea (nu are legătură cu amigdalele, dar are o legătură cu gâtul, în general).

Să am o stare de echilibru, în a avea grijă ce verbalizez, a o face cu diplomație, fără să jignesc sau să murdăresc în jurul meu, pare în primă fază soluția perfectă. Și așa și este, numai că, în acest caz, în interiorul ființei mele se afla un sentiment de furie, care neexprimată, produce frustrare. Deci ce construiesc pe de-o parte stric pe cealaltă. Și atunci soluția este aceeași ca la toate afecțiunile: să iert și să accept.

Este vorba de atitudine, este vorba de a cântări valorile, de a le separa de ceea ce nu îmi este folositor.

Indiferent de ceea ce un om transmite, vor fi alte persoane pro și contra ideilor sale. Stă în capacitatea și înțelepciunea lui de a da curs doar ideilor, doar atributelor, care rezonează cu el. Altfel, va intra într-un joc al dezbaterilor inutile, care nu vor creea decât furie, sau mai rău frustrări, în ambele cazuri provocând dizarmonie în corpul său. Iertarea, acceptarea, vor deschide porți nebănuite.

Flaviu

Cauzele subtile ale bolilor - OTITA

”Sănătatea este o zestre cu care venim pe lume fiecare. Sursa creatoare, în inteligenta și generozitatea ei, ne-a înzestrat cu tot ceea ce avem nevoie pentru călătoria vieții.

Starea de sănătate, în schimb, este  efectul capacității noastre de a ne conecta la planul înalt, a cărui parte importanta suntem toți.

Sănătatea se termina acolo unde începe dizarmonia, conflictul cu sine însuti și cu ceilalți, frica, neîncrederea, necredința, vinovăția, resentimentul, uitarea iubirii …

Am fost creați ca Trup, Minte și Suflet. Fiecare din aceste părți ale noastre sunt strâns conectate între ele și conectate la sursa creatoare…

Vindecarea presupune credința în sursa creatoare și încrederea în resursele interioare. Odată ce ai ajuns cu mintea și cu inima, la acel punct în care ai pierdut calea cea bună, regăsirea ei și reluarea călătoriei este posibilă. Totul este ca, chiar și atunci când resursele trupului de a străbate drumul înapoi sunt limitate ori aproape inexistente, să ai credința și încrederea că vei reuși - prin intuiție, printr-un pas lateral, prin salt în înălțime sau chiar prin zbor ...

Vindecarea nu o găsești neapărat la capătul unei căi vindecătoare. Vindecarea este cel mai adesea, chiar Calea spre Vindecare. Iar Calea spre Vindecare trece întotdeauna prin punctul unde Mintea, Inima și Trupul se unesc și devin Una cu Energia Creatoare și cu Iubirea …

Vindecarea este în tine!”

Îmi propun un ciclu de postări despre cauzele subtile ale bolilor. Voi alege și voi detalia anumite afecțiuni, în principiu cele cu care ma confrunt în activitatea mea de terapeut sau despre afecțiuni pe care le-am întâlnit în familia mea sau în cercul meu de prieteni. Fiecare afecțiune are cauza ei subtilă. Voi evidenția numai generalități ale cauzelor bolilor, nu și personalizări. Personalizările se fac individual în cadrul cabinetului.  Sursele mele de inspirație le reprezintă scrierile unor terapeuți de renume, la care se adaugă Sursa Creatoare, de unde fiecare ne extragem Adevarul, așa cu îl intuim, înțelegem, interpretam.

OTITA

Otita este o inflamație a uneia sau a ambelor urechi, care își are cauza în inconfortul pe care îl pot simți fața de ceva ce aud sau am auzit în ultimul timp. Otita apare frecvent la copii, mai ales în legătură cu ceea ce vorbesc părinții mei între ei sau cu ceva ce mi s-a spus mie, fiind, de obicei, incapabil sa îmi exprim nemulțumirea sau frustrarea. Sunt foarte sensibil la mediul meu și la ceea ce consider ca fiind periculos. Fie că sunt adult, fie că sunt copil, chiar dacă durerea poate proveni din ceea ce am auzit, ea poate veni, de asemenea, și din cauza a ceva ce nu am auzit, de exemplu cuvinte precum: ”te iubesc”, ”felicitări pentru ceea ce ai făcut”, etc. În general când am otită, se adună lichid în spatele timpanului. Ceea ce aud trebuie să treacă mai întâi de acest lichid, înainte de a fi auzit. Este o situație asemănătoare cu cea din pântecele mamei. Prin otită caut, chiar și inconștient, să regăsesc acel mediu privilegiat. Sau poate fi vorba ca ”fac pe surdul”, îmi ”astup urechile” pentru a nu mai fi nevoit să aud. Mă retrag în mine însumi și simt doar tristețe, slăbiciune, neînțelegere. Vreau să mă simt apropiat de mama și, în același timp, vreau să mă protejez de fricile și de neliniștile ei. Pentru părinții mei este un semnal care le arată că eu, copilul lor, care are otită, trăiesc un conflict interior și este important să mă ajute să exprim ceea ce trăiesc, pentru a mă vindeca mai repede. Caut armonia acasă și evit dezacordurile. Este posibil să știu ceva legat de o separare, dar nu vreau să aud schimbările care vor rezulta după aceea. Copiii își duc mâinile la urechi, la propriu, atunci când nu vor să audă ceva, atunci când atenția pe care ei o așteaptă este direcționată către altcineva sau către altceva; sau atunci când în căminul lor este neliniște, agitație, se tipă sau se ridică tonul, îndeosebi între părinți.

Ca și adult, otita mă poate ajuta să îmi pun întrebări cu privire la vocea mea interioară: Oare o ascult? Primesc mesaje care mă deranjează și care mă înfurie cu privire la ceea ce am de făcut sau la ceea ce mi se cere să fac? Am impresia că tot timpul eu sunt cel care ”ciulește urechile” spre ceilalți, dar când este momentul să fiu și eu ascultat, se pare că nimeni nu vrea să mă ajute?

Otita este o formă de a fugi de problemele mele. Mă simt prizonier, închis. Prefer să rămân în lumea mea imaginară. Astfel evit să fac față lumii terestre și momentului prezent. Sunt revoltat. Nu vreau să aud suferința sau durerea pe care le-am putut provoca cuiva.

Accept faptul ca prin ascultare, atât interioară, cât și exterioară, pot avansa în viață, pot rămâne centrat și evita obstacolele inutile.

Îmi accept trecutul, renunț la orice resentiment legat aminti dureroase. Indiferent de vârsta mea, îmi ascult înțelepciunea interioară. Trăiesc în spontaneitatea momentului.

(pasaje din Jacques Martel – Cauzele subtile ale îmbolnăvirii)

Sâmbătă 7 Decembrie 2013, orele 10—16, Târgu Mureș

Curs introductiv de

Infoenergetică & Radiestezie

Conținutul cursului:

-         Inițierea în Info Reiki și Radiestezie

-         Structura Energetică Umana

-         Parametrii Infoenergetici

-         Noțiuni de bază în măsurători

-         Terapie Energetică

La sfârșitul acestui curs vei putea identifica cauzele bolilor, a dezechilibrului, blocajelor și atacurilor PSI.

Vei învăța tehnici de terapie, care te vor ajuta în vindecare și curățare.

Vei învăța să înlături cauzele care duc la îmbolnăvire și situațiile care nu îți sunt benefice, învățând să optimizezi viața de zi cu zi, lucrând cu energia.

Vei măsura Voința Divină în ceea ce întreprinzi, lucru ce te va ajuta la împlinirea misiunii personale.

Vei putea să măsori o serie de parametrii, utili pentru a te cunoște mai bine, a te redescoperi.

Vei putea să îi ajuți pe cei dragi ție, vei înțelege că fiecare ființă de pe această planetă are drepturi divine, iar Dumnezeu le dă celor ce cred în El șansa vindecării.

Investiție curs: 200 Ron, la care se adaugă ansă și raportor (opționale). Participanții primesc manualul de curs, procedura de inițiere și Diplomă recunoscută de Ordinul Practicienilor de Medicină Complementară și Alternativă din Romania.

Cerințe minime pentru participanți: Reiki Usui minim gradul 2 practicant.

Pentru înscrieri și informații vă rog să mă contactați prin e-mail la reikitgmures@gmail.com  sau prin tel. 0721-47.11.60. Termenul limită de înscriere este 30 Noiembrie 2013.

Persoana de contact: Rus Flaviu 

Emoțiile, gândurile și sufletul

Rătăcesc. Rătăcesc pe un drum căruia nu îi găsesc sfârșitul. Vreau sa merg pe el, dar nu știu în ce parte să o apuc și asta deoarece habar nu am din ce parte vin, nici măcar nu știu când am pornit la drum. Îmi simt inima agitată, bate și bate nerăbdătoare să o ia din loc, dar ceva din mine s-a săturat de atâta rătăcire.

Simt că am obosit. Tălpile îmi ard de atâta mers prin praf și pietre, hainele îmi sunt murdare. Țin minte, parcă vine de undeva din trecut, țin minte un zâmbet pe fața mea și îmi este atât de dor de el, dar ochii plânși și împăienjeniți, fața arsă de soare și brăzdată de vânt și toată încordarea din mușchii mei, nu fac decât să apară o grimasă în locul acelui zâmbet.

Sunt istovit, dar nu pot să nu observ în prelungirea mâinilor mele doua sacoșe mari și pline. Sunt mai mari decât mine și mult mai grele. Nici măcar nu le țin în mână, nici măcar nu observ ca mâinile mele să mai aibă palme. Le car cu mine de atâta timp încât palmele mi-au devenit una cu sacoșele. Nici măcar nu le mai car după mine, le târăsc cu așa o îndârjire. Ochii mei privesc săgetător peste umăr, dinții îmi scrâșnesc și îmi e teamă ca nu cumva, cineva, să râvnească la sacoșele mele. Habar nu am ce este în ele, dar sunt ale mele !

O rază subțire de lumină reușește să își facă loc prin desișul încrâncenării mele și mă determină să mă opresc pentru o clipă din rătăcirea mea. Și atunci mă hotărăsc să mă așez, să mai zăbovesc de-o lacrimă. Și tot aceeași rază îmi mângâie obrazul tern și îmi ridică ochii înlăcrimați din pământ, ca să pot privi înainte.

Acolo departe, la orizont, un soare roșu apunea. Un fior puternic îmi săgetă atunci trupul, parcă cineva îmi turna adrenalină tocmai cu ulciorul. Inima îmi bătea atât de puternic încât dădea să îmi spargă pieptul. Îmi clănțăneau dinții în gură și îmi era atât de frig. Frica și deznădejdea îmi curgeau prin vene. Supărările, ura, ranchiuna, încruntarea și un sentiment de înfrângere îmi erau bucate, frumos aranjate pe un taler de aur așezat în fața mea, să mă ospătez. Toate supărările, neiertările și frustrările îmi erau flori, multe flori veștede așezate într-o cadă mare, bătută cu pietre prețioase, iar eu mă îmbăiam. Dar în loc de apă era mocirlă. Pe cap aveam trei cununi mari de fier. Erau grele și îmi stăteau pe ochi fără a mă lăsa să văd. Eram un rege peste trei regate. Unul era al mândriei, altul al orgoliului și al treilea al prejudecății. Eram un rege muribund pe a cărui sceptru scria: Minciună !

Atunci am văzut că sacoșele mele, care pentru o clipă le-am lăsat din mâini, s-au revărsat, s-au împrăștiat, iar din ele au ieșit tot ceea ce eu căram de o viata, de mai multe vieți, de o eternitate.

Asta eram eu: amintiri și gânduri, amintiri și gânduri. Și doar atunci am realizat că drumul meu nu era același cu al sacoșelor mele, iar soarele roșu care apunea nu era moartea mea, ci era moartea amintirilor și a gândurilor cu care nu puteam merge mai departe. Și atunci am acceptat moartea și am simțit-o și o simt, încă, și acum, căci e o moarte lenta, e ca o despărțire dar și ca o împăcare.

Și tot aceeași rază mi-a arătat lângă soarele care murea, un alt soare, un soare care răsărea, un soare care aducea o alta zi, care începea cu rouă în iarba crudă a dimineții, cu mireasmă de flori, cu zumzet liniștitor și cu pastel.

Și de atunci am tot întrebat: de ce doar acum? Și de fiecare data când întreb, noi raze mă mângâie și îmi șoptesc: pentru că doar acum ai strigat după ajutor ... acum nu mai trebuie să strigi, acum doar trebuie să șoptești, pentru ca acum sunt lângă tine și aici voi rămâne mereu, pentru că eu sunt Sufletul tău și tu cu mine suntem același ...

Cu toții avem sacoșele pline de emoții și de gânduri. În alte cuvinte, ele se numesc corpul nostru emoțional și corpul nostru mental.

Viața, așa cu este ea, societatea, familia și noi înșine, depozităm în cele doua corpuri ale noastre, reprimăm stări de frică, supărări, frustrări, neiertări, decepții, ură, agresivitate, gelozie și câte și mai câte, care nu fac decât să ne încarce inutil, să ne îngreuneze. Pentru că orice situație, emoție petrecută azi, o voi analiza prin filtrul emoțiilor stocate în trecut. Dacă în copilărie am experimentat frica de câine prin agresiunea unui câine asupra mea, în corpul meu emoțional s-a înregistrat această informație, cum că toate animalele canine sunt rele și mușcă, iar în prezent voi trata orice câine cu agresivitate sau cu frică fața de el. Ce vină are un câine care se intersectează la un moment dat cu noi? Probabil aceeași vina pe care noi o avem că i-am ieșit în cale. Și atunci de ce să nu tratez în modul cel mai corect o astfel de situație, adică să trăiesc în prezent emoția întâlnirii și nu să o asociez cu ceva din trecutul meu. Teoretic este simplu, însa practic e mult mai greu. Asa și este, dar nu e imposibil. Până la urma este o emoție, chiar dacă ea se numește ”frica de mușcătura unui câine ”, este totuși o emoție, iar emoțiile vin și pleacă. Așa și trebuie tratate. Soluția nu este sa ucizi toți câinii pentru că unul sau doi au săvârșit o nenorocire. Noi nu trebuie să acționam din frică sau din ură. Nu trebuie sa răspundem emoțiilor care vin fugind de ele, evitând să le trăim, ci acceptându-le ca parte din noi, conștientizându-le și căutând vindecarea lor prin iertare. Orice acțiune realizată printr-o emoție depozitată în sacoșa, fie ea bucurie, fie ea frică sau furie, nu face decăt sa opacizeze judecata unei emoții prezente. Dar ca sa înțelegem acest aspect, primul pas este sa începem eliberarea de emoțiile stocate prin acceptarea lor atunci când acestea vin. Ele vin și pleacă. Ele vin și pleacă. Să le lăsăm să vină și să le lăsăm să plece. Abia apoi vom înțelege sensul.

Corpul mental este următoarea treaptă. După ce am eliberat o bună bucată din corpul emoțional vom putea conștientiza și elibera și corpul mental. Suntem mult mai dispuși să iertăm o greșeală care ne-a afectat doar emoțional, decât pe cineva care încearcă să ne contrazică propriile idei și convingeri.

Dacă la corpul emoțional este mai ușor să evităm încărcarea lui inutilă lăsând emoțiile să curgă, nestocându-le, la corpul mental aceasta se traduce prin trezvia mintii, care înseamnă să ne observăm gândurile care ne trec prin minte, să le alungăm pe cele negative și să nu lăsăm mintea să mai macine ca o moara stricată gânduri care ar ajunge să se înscrie în noi. Mintea trebuie să preia permanent ceea ce îi transmite sufletul, înțelegând și găsind modalitatea de punere în practica.

Având corpul emoțional și pe cel mental mai curate, mai limpezi, ne putem pune mult mai ușor în slujba sufletului, putând astfel revărsa mai multă lumină în jur.

Este primul apus și primul răsărit al unui soare ce se petrec simultan. Pe măsură ce unul apune, altul răsare. Pe măsură ce unul moare, altul renaște. Pe măsură ce mă desprind cu mulțumiri și cu iertări de amintirile mele, de emoțiile mele, de gândurile care nu îmi sunt de folos, mă înalt și devin spectator activ la propria mea moarte și la propria mea renaștere.

Flaviu