Pagini

joi, 6 iunie 2013

Rugă către oameni



Eterna comparație între generații: pe vremea noastră noi nu eram așa, altfel stăteau lucrurile, alte posibilități aveam și cu toate astea ne-am descurcat ... acum copiii din ziua de azi au de toate și cu toate acestea sunt atât de încăpățânați, nimic nu le convine, o știu pe a lor și țin cu dinții cu o încăpățânare feroce de ceea ce ei gândesc, de ceea ce ei doresc.

Și dacă încăpățânarea lor este perfect justificată?! Oare câți dintre noi, adulții, ne-am transpus în pielea unui copil încăpățânat să încercăm să înțelegem care este scopul lui , care îi este țelul?
         
Dacă azi aș fi copil și rolul meu în viață ar fi, ca peste 15 – 20 de ani să aduc omenirii o noua viziune asupra vieții, o mare descoperire sau pur și simplu să trăiesc altfel, lipsit de prejudecăți, lipsit de frici, să ies din rând și să strig în gura mare: Sunt Liber! Ce calități ar trebui să am? în ce ar consta forța mea?

Sunt un tânăr copil de 7 ani, foarte încăpățânat și rebel și fac ceea ce gândesc eu ca este bine, nu ascult pe nimeni și nimic din ce mi se spune. Cu cât efortul celor din jurul meu este de a mă schimba, cu atât mai încăpățânat devin. Este metoda mea de apărare pentru ca scopul meu în viață să nu fie compromis. Când am pornit la drum am știut că acest lucru îmi va crea probleme, am știut că încăpățânarea mea îmi va aduce reproșurile părinților și a învățătorilor mei, am știut și că această încăpățânare a mea va crea suferință părinților mei, că mă va depărta de de ei, de ceilalți copii, că îmi va crește orgoliul, mândria, ego-ul și chiar ura, dar am riscat, trebuia și trebuie să protejez lumina cu care am venit, ca ea să nu pălească, ca ea să rămână vie, să îmi amintească de ce am venit. Nu sunt rău pentru ca vreau, sunt rău pentru ca mi se spune ce și cum să învăț, ce și cum să mănânc, ce și cum să mă îmbrac, ce și cum să fac, ce am voie și ce nu am voie, ce pot și ce nu pot, ce e bine și ce nu e bine. Eu nu așa am crezut că va fi, eu am crezut că am venit să mă joc și nu să fiu învățat cum să mă joc, eu știu să mă joc, jocul meu este despre a descoperi, despre a crea, despre a fi, așa pur și simplu liber, nu vreau să fiu înregimentat, catalogat, însemnat, etichetat, taxat, nu vreau să mă joc legat la mâini, nu vreau să fiu ceea ce alții vor să fiu, eu vreau să fiu ceea ce sunt, lăsați-ma să fiu ceea ce sunt.
Dincolo de încăpățânarea mea, vreau să-mi vedeți curajul, determinarea și hotărârea. Știu că într-o zi veți vedea în mine cel care sunt cu adevarat, atunci voi fi trecut de supărări, de temeri, ma voi fi trezit din amorțeala societății, care m-a legat la mâini, la ochi și la gura, atunci voi străluci și vă voi arata lumina cu care am venit.
Dragi părinți, dragi profesori, nu vă rog decât să îmi înțelege-ți freamătul, lupta, să mă iubiți, să-mi fiți alături, căci sufletul meu e mare, e curat și strălucitor, dar armura grea de luptător nu vă lăsa să îmi vedeți strălucirea. Am purtat-o vieți de-a rândul și am obosit cu ea. A venit momentul să o dau jos, lăsați-mă să o fac.
Vă iubesc mereu, al vostru copil, elev, prieten!






Flaviu






miercuri, 5 iunie 2013

Să răsădim iubirea prin ochii de copil




          


”Nu suntem ființe umane care trăiesc o experiență spirituală. Suntem ființe spirituale care trăiesc o experiență umană. ” – Teilhard de Chardin


          Cu toții venim aici să experimentăm viața umană și să dăm sens creației. Ne coborâm din ceruri înalte să petrecem o viață de om, cât o secundă din întreaga noastră existență. Ne facem dinainte planuri pentru ce vom fi și pentru ce ne dorim să facem, ne alegem experiențele de viață, ne alegem părinții și pornim la drum. Plecăm din sânul iubirii infinite și sperăm că acolo unde vom ajunge să găsim o fărâmă din iubire, de care să ne agățăm, prin care să creștem, ne abandonăm vieții de pământean, de prunc și primim în dar uitarea. Uitarea este primul nostru dar pe care îl primim de la univers, ca dacă nu am uita cine suntem și de unde venim, nu am putea rămâne aici, nu am putea sta nici măcar o secundă. Și atunci pentru ce venim? Venim pentru că aducem cu noi sămânța iubirii, să o înrădăcinăm aici. Fiecare aduce cât poate, fiecare aduce cât este, pentru că noi suntem iubire și ne aducem pe noi aici. Suntem ca și semințele unui copac, purtate de vânt, mereu în căutarea unui petec de pământ, care să ne iubească, unde să putem rodi. Așa suntem și noi: semințe din Copacul Iubirii și purtăm cu noi iubirea pură, cu care vrem să înnobilăm Pământul.

          Despre concepție este vorba în acest material, despre rodul a doi părinți, despre un tată și o mamă, care ”uneltesc” să dea o viață, să dea șansa unui spirit să poată veni și să aibă o experiență umană și despre blocajele pe care tinerele suflete le întâmpină în prima parte a vieții lor.

          ”Omenirea există atunci când există femeie și bărbat. Oricâte lucruri am vrea noi să facem în viață, dacă nu există unitatea formată dintre o femeie și un bărbat, omenirea ar înceta să mai existe. Menirea bărbatului este mișcarea. Bărbatul este spiritul copiilor săi, este forța motrice. Datoria bărbatului este să meargă înainte. Menirea femeii este să își iubească soțul, în primul rând soțul. Soțul nu este mai important decât copiii, dar este primul care trebuie iubit. Bărbatul este catargul și vela, iar femeia este însăși corabia. Bărbatul își ia forța din inima femeii, iar femeia are datoria să își iubească bărbatul, numai așa familia merge înainte.” – Luule Viilma – Alungă răul din tine

Bineînțeles că și bărbatul trebuie să își iubească soția în aceeași măsură, doar că forța iubirii lor se alimentează și se canalizează puțin diferit, dar împreună completează unitatea numită familie, locul în care pruncul se va naște, se va dezvolta. Familia este pământul pe care această sămânță a iubirii va trebui să se nască, iar acest prunc, această sămânță a iubirii, trebuie să se oglindească în însăși iubirea familiei lui, de acolo își va lua resursele și învățămintele pentru viața ce i se așterne în față, iar datoria noastră de părinți este să să îi oferim tot ceea ce are nevoie pentru a-și desăvârși scopul în viață.

          În cele 9 luni prenatale, pruncul o observă pe mamă în permanență. Fiind un suflet curat, copilul înțelege foarte multe. În fața lui, adultul ar trebui să fie pătruns de un respect sfânt, să-l ocrotească și să-l iubească, dar în realitate altceva se întâmplă în cele mai multe cazuri.
          Sunt părinți care se gândesc la chiuretaj, sunt părinți care nu își doresc copilul, cel puțin în prima fază a sarcinii, părinți care fac copii pentru că așa se cade într-o societate, pentru ca așa spun viitorii bunici, că a venit vremea de făcut copii, părinți care planifică din uter viața de adult a copilului lor, unii își doresc îndeosebi băiat, iar alții îndeosebi fată. Ei bine, copilul este deplin conștient de tot ceea ce se întâmplă în exteriorul lui. El are nevoie de iubirea mamei și de iubirea tatălui, dar în special de iubirea mamei, el vrea să se simtă dorit, să se simtă iubit. El nu vrea să se simtă singur și abandonat. Copilul în uter este o ființă spirituală superioară căreia îi lipsește doar experiența vieții sociale. Este de datoria părinților să îi ofere tot ceea ce are nevoie. Părinții sunt cei care l-au chemat, i-au garantat pacea sufletului lui aici pe pământ, lumina de care să se agațe, iubirea de care are nevoie să rodească, sănătatea și viața, puterea și protecția de care are atâta nevoie.
Cele mai multe traume vin din timpul perioadei prenatale, atunci când pruncul a fost privat de seva părinților și continuă mai departe în copilărie și adolescența sa.
          Totuși nu avem nici un drept să ne învinuim părinții, întrucât noi înșine ni i-am ales în deplina cunoștință de cauză, astfel încât să corespundă cât mai fidel scopului nostru în viață, acela de a ne curăța karma, destinul. Numai acești părinți îmi corespund. Nu pot să-mi răscumpăr greșelile decât trecând prin aceste greutăți, din care să învăț, pe care să le depășesc.

          ”Sufletul vine pe pământ pentru a-și ispășii păcatele. Răul pe care îl săvârșim în prezent, îl vom răscumpăra în viitor, revenind într-un corp nou, care se va uza și se va întoarce înapoi în țărână. Noi suntem uniți de evenimentele vieților anterioare prin legături energetice care pot fi eliberate doar cu ajutorul iertării.
          Puritatea copiilor îi împiedică să absoarbă răul din lume. Din păcate, răul li se transmite prin părinți. De obicei părinții învinuiesc societatea, școala, pretinzând că acolo se află cauza pentru care copilul lor este dezechilibrat, plângăcios, predispus la depresie. În toate acestea există un dram de adevăr, dar traumatizarea sufletească a copilului începe în familie. Dacă într-o seară, mama se întoarce obosită de la muncă, într-o situație sufletească deplorabilă și la cea mai mică nemulțumire își descarcă nervii pe copilul ei, această descărcare îi provoacă micuțului o suferință sufletească, în comparație cu care durerea fizică este o nimica toată.
          Câți părinți realizează că într-o astfel de situație, vinovat nu este copilul, ci părintele care a venit acasă iritat? Copilul însă înțelege mai mult decât ne închipuim noi. Cerându-i iertare copilului nostru, răspundem cu sinceritate nevoii sale de adevăr” – Luule Viilma – Lumina sufletului.

          Sunt pline site-urile de socializare de poze cu copii suferinzi, cu copii bolnavi, ai căror părinți postează și strigă după ajutor. Cum poți să te rogi lui Dumnezeu să te ierte atâta timp cât tu nu poți oferi iertare. Toate bolile lumii și ale pământului stau în felul în care noi comunicăm unul cu altul.

          Adu-ți aminte suflet bun toate relele care ți s-au făcut și pune-le la un loc cu cele pe care nu ți le mai amintești și iartă. Cere-ți iertare, iartă și iartă-te și pe tine!

          Nu există documentare academică pentru toate cele de mai sus, ele au izvorât din inima mea și din conștientizarea greșelilor făcute ca tată și ca fiu.

Flaviu






         
         
         
                  

           








         
         
         
                  

           


luni, 3 iunie 2013

Boala - dușmanul nostru?



Bolile și afecțiunile, în general, au cauze mult mai profunde decât ne permitem să credem. Corpul nostru acumulează toxine din cauza mișcărilor greșite, a unei alimentații defectuoase, a lipsei activităților fizice, dar și pe cale emoțională și mentală. Aceste toxine se localizează în anumite locuri din corp, dar mai ales la încheieturile mari, sistemul limfatic, organele interne și cap. Dacă trupul, mintea, inima și tot ceea ce ne înconjoară trăiesc și conlucrează, corpul își elimină toxinele prin tractul intestinal, prin ficat, rinichi, vezica urinară și lichidele corporale. Dacă din anumite motive, toxinele nu pot fi eliminate, toxicitatea crește în raport cu balanța corpului, până când acesta ajunge la diferite afecțiuni sau chiar la boală.
În general, când ne gandim la boală, o asemanăm cu ceva care ne distruge echlibrul, fericirea și pacea interioară, dar niciodată nu încercăm sa privim boala ca pe propriul nostru Frankenstein. Boala este propria noastră creație, care ne anunță din timp asupra modului greșit în care ne tratăm, ne considerăm pe noi înșine. Dacă zilnic îmi scutur fața de masă în capul vecinului, e normal ca la un moment dat să îmi bată la ușă și să își scuture firmiturile din cap în fața mea. Cum altfel să realizez modul defectuos în care îmi coordonez viața: dând vina pe vecin că mi-a calcat pragul? sau conștientizănd ceea ce fac si modul în care o fac?
Deci, fuga la doctor, urmată de fuga la farmacie, nu rezolvă și boala. Aparenta vindecare nu face decăt să determine migrarea bolii către un alt segment sau reapariția ei, asta dacă problema care a cauzat boala sau afecțiunea nu este înțeleasă și conștientizată. Asta nu înseamna ca medicina alopată și medicamentația cu care suntem atăt de obișnuiți și chiar dependenți, trebuie date la o parte. Corpul uman are capacitatea de a se autoregla, corpul uman are capacitatea de a se vindeca, el trage din timp semnalele de alarmă cu privire la orice posibilă anomalie, la orice posibilă dereglare fiziologică. Cunoscănd și conștientizănd cauza ne putem putem vindeca, putem evita, rari și chiar uita de multele drumuri la doctori și farmacii.
Orice boală începe la nivel emoțional și mental, urmănd ca mai apoi să se propage și la nivel fizic. Fiecare organ este înconjurat de un câmp energetic care îi asigură buna funcționare, protecția și imunitatea în fața tuturor factorilor externi care l-ar putea deregla. Odată perturbat acest camp energetic, organul este practic lipsit de apărare și pasibil ca din acel moment să se îmbolnăvească. Este ca o cetate ale carei ziduri stau să se prabușească înainte de a începe războiul.
Îmi propun să trec în revistă cei mai importanți centrii energetici ai omului și principalele dereglari de natură mentală, emoțională și fizică pe care le poate propaga proasta funcționare a acestora.


Chakra rădăcină – Muladhara

- situată în prelungirea coloanei, la jumătatea perineului. Are rol de bază în supraviețuire și în situații de urgență.

Semne de deficiență la nivelul chakrei rădăcină:

-         lipsa stimei de sine
-         frica de ziua de mâine, de eșec, lipsuri, sărăcie
-         senzația de cap în nori
-         senzația de dezrădăcinare
-         probleme de alimentație
-         dureri sacrale, rect, anus
-         tulburări de miros
-         stări de nesiguranță
-         comportament violent, mânie
-         somnolență nejustificată

Semne de sănătate la nivelul chakrei rădăcină:

-         grija echilibrată pentru corpul fizic (plimbare, lucru în grădină, baie)
-         acceptarea corpului fizic
-         capacitatea de a ne oferi hrana și grija necesară
-         puterea de a manifesta abundența în viața noastră
-         limite sănătoase

Chakra subombilicală – Swadhisthana

– situată la 2 cm sub ombilic. Reprezintă energia instinctelor, integrarea sociala si senzualitatea, sensibilitatea fata de altii.

Semne de deficiență la nivelul chakrei subombilicale:

-         vinovăție, tulburări emoționale
-         teama de abandon, de a fi agresat
-        frici nejustificate față de apă, animale, oameni, întuneric, necunoscut, batrănețe, boală, moarte
-         frica de a pierde controlul
-         lipsa pasiunii și a creativității
-         disfuncții sexuale
-         atașamente sexuale puternice
-         refuzul senzației de plăcere
-         ridigitate în corp și în idei
-         emotivitate excesivă
-         dezgust și respingere față de sexul opus
-         agresivitate sexuală, fizică sau verbală
-         probleme cu rinichii, vezica, prostata, colonul transvers, sânge, limfă, sucuri gastrice

Semne de sănătate la nivelul chakrei subombilicale:

-         mișcarea fluidă a corpului fizic
-         acceptarea naturală a plăcerii
-         acceptarea naturală a emoțiilor
-         acceptarea cu încredere a tuturor schimbărilor în viață
-         limite clare, limpezi


Chakra plexului solar – Manipura

– este situată la o palmă deasupra ombilicului. Este caracterizată prin ambitie, vointă, dinamism, determinare, expansivitate, chiar și violență.

Semne de deficiență la nivelul chakrei plexului solar:

-         incapacitatea de a ne asuma respunsabilitățile
-         mânie excesiva, explozii temperamentale
-         lipsa de respect de sine, abuzul față de propria persoană
-         lipsa de voință, servitudine, pasivitate
-         timiditate și emotivitate exagerată
-         abuz, dominație
-        tulburări digestive, ulcer, diabet, hipoglicemie, insuficiență hepatică, probleme ale pancreasului, splinei, sistemului neurovegetativ, producerea insulinei
-         straturi adipoase
-         scăderea memoriei

Semne de sănătate la nivelul chakrei plexului solar:

-         respect de sine, autodisciplină
-         comportament proactiv
-         vitalitate, rezistență, hotărâre, încredere, curaj
-         simțul umorului, simț etic, corectitudine

Chakra inimi – Anahata

– este situată în centrul pieptului, pe linia orizontală a inimii, între vertebrele T4 si T5. Determină capacitatea de iubire, autoîncredere, acceptare, resentimente, gelozie, ostilitate, căutarea adevarului, scade si echilibreaza teama și impactul cu stresul.

Semne de deficiență la nivelul chakrei inimii:

-         frica de intimitate
-         frica de a ne urma chemarea inimii
-         lipsa empatiei
-         tristețe, melancolie, apatie
-         incapacitatea de a darui, de a ierta
-         simț critic exagerat
-         înstrăinare de scopul vieții, izolare
-         boli cardiovasculare, respiratorii, astm, alergii, cancer pulmonar, pneumonie, hipertensiune, dureri de spate, cancer mamar
-         controlează timusul, cavitatea toracică, sistemul circulator, pielea, mâinile

Semne de sănătate la nivelul chakrei inimii:

-         abilitatea de a oferi grija propriei persoane și celorlalți
-         compasiune, iubire, bunătate
-         apreciere și recunoștință
-         sistem imunitar puternic
-         altruism

Chakra gâtului – Vishuddha

– este situată la baza gâtului, în zona glandei tiroide. Exprimă încrederea în sine, bucuria, teama, ostilitatea, resentimente și frustrarea.

Semne de deficiență la nivelul chakrei gâtului:

-         frica de avorbi și de a ne exprima pe noi înșine
-         frica de a ne exprima nevoile emoționale
-         voce prea slabă sau prea dominatoare
-         neatenție în ascultare
-         întrerupere, neascultare, blamare a interlocutorului
-         stări de nemulțumire interioară
-         dificultăți de vorbire, scolioză, laringită, insuficiență biliară
-         coordonează simțul auzului, glandele tiroide și paratiroide, bronhii, esofag, gât, aparatul de vorbire, ceafa, maxilarul, sistemul limfatic, tensiunea arterială

Semne de sănătate la nivelul chakrei gâtului:

-         ascultare atentă
-         comunicare clară
-         puterea de a se supune adevărului
-         puterea de exprimare a emoțiilor
-         relație echilibrată între minte și inimă
-         inteligența pură

Chakra celui de-al treilea ochi – Ajna

- este situată la 1 cm  deasupra ochilor, între sprancene. Reprezintă centrul de comandă mentală.

Semne de deficiență la nivelul chakrei celui de-al treilea ochi:

-         lipsa intuiției
-         nestăpânire de sine
-         lipsa preocupărilor spirituale
-         anxietate
-         lipsa concentrării
-         probleme ale sințurilor
-         probleme oculare
-         migrene, paranoia, stres
-         glanda hipofiză și secreția de hormoni

Semne de sănătate la nivelul chakrei celui de-al treilea ochi:

-         echilibrul mental
-         claritatea in gandire
-         puterea de concentrare
-         pacea și liniștea
-         realismul în gândire
-         dezvoltarea interioară
-         sentimentul de unitate, de împlinire

Chakra coroanei – Sahasrara

– situată la o palmă deasupra capului.

Semne de deficiență la nivelul chakrei coroanei:

-         lipsa încrederii în viață
-         stări de iritabilitate, isterie și depresie
-         afectează somnul, glanda epifiză, secreția de serotonină, afecțiuni ale scheletului, sistemului muscular și nervos, scleroză multiplă, tulburări genetice
-         determină echilibrul fizic și psihic al organismului

Semne de sănătate la nivelul chakrei coroanei:

-         relaxarea
-         confortul
-         seninătatea
-         creativitatea
-         gândirea clară
-         memoria directă și indirectă