Clipocit de ape, susur de
pâraie, cer brăzdat de nori, soare, ploaie, verde, mai mult verde odihnitor,
care să încânte și să transmită în interiorul ființei noastre acea
stare de pace. Și atunci obrajii roșii încep să surâdă, colțurile buzelor se
arcuiesc în sus, ochii scapără scântei, iar inima tresaltă voioasa. Închizi
ochii și te bucuri de lumina ce în interiorul tău a pătruns, o lași să curgă,
să umple fiecare colț al ființei tale, până ce însăși respirația devine una cu
Pământul: mută, dar adâncă.
Foto: Dan Cristian Deva
Iar dacă mai adaugi câțiva
camarazi care să-ți împărtășească trăirile, atmosfera este deja creată ... și
atunci ai putea spune că omul este frate cu codrul, cu muntele, cu natura.
Refuz această asemănare și
am să îmi reconsider unghiul din care privesc și acela că natura este o parte
din mine. Natura, muntele, codrul cu toate ale sale sunt o parte din mine, iar
atunci când sunt acolo mă regăsesc și vreau să mă regăsesc cu acea parte din
mine. În complexitatea mea umană am uitat să fiu simplu, am uitat să FIU, să
exist în armonie cu tot ceea ce SUNT.
Foto: Dan Cristian Deva
Această detasare temporară
de viața cotidiană, aceasta înrădăcinare și reconectare cu natura, cu Pământul,
aduc înapoi căldura a ceea ce ești , în detrimentul poftelor, ambițiilor,
realizărilor; te fac să treci de la stadiul de om care are, care poate, care știe, la
omul care este, pur și simplu este.
Astfel spuse toate, ma rog
ca fiecare dintre noi să conștientizăm că orice hârtie, orice ambalaj de plastic, orice urmă de
”civilizație” contemporană, care au avut rolul de a stoca ceva mâncare sau
băutură, lăsate la întâmplare, sunt o otravă pe care o sădim nouă. Și o să crească
ca o buruiană între florile ce le iubim.
Foto: Bartok Ferenc
Caută-te pe tine, apoi fi
tu însuți și dăruiește-te asa cum ești, ca să poți primi ceea ce cu adevărat
meriți!
Flaviu
