Oamenii de lângă noi

Dacă ar fi să pot cuprinde în câteva cuvinte o viaţă de om, atunci aş asemăna-o cu o piesă de teatru, în care fiecare dintre noi suntem protagoniştii mai multor roluri. Putem fi în acelaşi timp taţi sau mame, fii sau fiice, soţi sau soţii, putem fi prietenul cuiva sau duşmanul altcuiva, avem în acelaşi timp roluri principale dar şi secundare în vieţile celorlalţi. Care dintre rolurile mele din această viaţă este mai important pentru ceilalţi, dar pentru mine? Care dintre cei din jurul meu joacă un rol mai important şi cine un rol secundar în viaţa mea? Dar am să-mi adresez şi a treia întrebare: în funcţie de ce clasific eu importanţa rolurilor celorlalţi pentru mine? Sunt oameni în viaţa noastră care pot îndeplini pentru perioade scurte de timp roluri importante, care pot schimba destine, dar sunt oameni care stau alături de tine toata viaţa, îţi sunt alături mereu.

Până la urmă, totul se rezumă la cât de bine îţi interpretezi propriile roluri şi la cât de bine apreciezi şi înţelegi rolurile celorlalţi. În momentul în care conţii aceste două atribute, te poţi numi un bun actor, deoarece până la urmă acesta este şi sensul, de a fi un bun actor, de a înţelege rolul. La sfârşitul fiecărei piese de teatru, publicul aplauda reprezentaţia, povestea, viaţa şi felicită actorii nu in funcţie de rolul lor, ci pentru cât de bine l-au interpretat, cât de curat au transmis.

Dacă am reuşi să privim viaţa ca pe o piesă de teatru, dacă am căuta să înţelegem rolul pe care fiecare îl joacă în viaţa noastră, atunci i-am vedea într-o altă lumină pe cei care ne sunt aproape, pe cei care uneori acceptă să joace roluri ingrate pentru noi, pentru dragostea ce ne-o poartă, am reuși sa nu transformăm viața într-o dramă, ci să îi dam interpretarea cuvenită, sa o traim ca pe un prezent, fara remușcări ale trecutului și fără griji pentru viitor.

Suflet drag, cum ai gândi dacă ai afla şi ai conştientiza în adâncul inimii tale, că propriul tău copil ar reprezenta însăşi oglindirea dragostei, a iubirii şi a purităţii din familia ta? L-ai mai certa pentru felul său de a fi, de a se comporta, i-ai mai judeca temerile, lipsurile. De ce să judecăm oglinda pentru felul în care arătăm?

Dacă am reuşi să privim pe fiecare om din jurul nostru ca pe propria noastră oglindire, atunci ne-am înţeles rolul, putem primi premiul râvnit pentru interpretare, atunci vom avea bucuria şi liniştea pe care fiecare o caută. Oricât de mult am încerca să schimbăm ceea ce nu ne place în cineva, nu vom reuşi decât să mâzgălim oglinda, iar oglinda îşi are propriul ei rol şi îl va juca până la sfârşit. Putem sparge oglinda şi ne vom alege cu o mulţime de cioburi, dar cu siguranţă nu vom fi mai frumoşi.

Vă doresc cu sufletul să aveți o viață prezentă, iar la sfârşitul piesei să fiţi cu toţii premiaţi pentru cea mai buna interpretare.

Flaviu

Suflet de copil

 

Când lacrimile unui copil întâlnesc privirea caldă părintească, din ochii lor scapară scântei, scânteile le luminează fețele, iar fețele lor se învelesc de o mireasmă care aduce din adâncurile sufletului liniștea.

Acea privire adâncă nu se uită niciodată, ea este conexiunea noastră cu divinitatea, este clipa care dorim să dureze o eternitate, pentru că ea ne umple, ne desavârșește, ne stabilește scopul de a merge înainte, de a crește, ne dă curajul de a explora ziua de azi și ne spulberă frica zilei de mâine ... și nu ne dorim nimic mai mult decât să fim cu el, să fim ca el, ca părintele nostru.

Dar tot acea privire caldă părintească ne îndeamnă să mai zăbovim la joacă, să ne continuăm drumul firesc al vieții, să învățam să creștem frumos, să ne însușim copilăria, căci încă suntem copii, iar ori de câte ori o lacrimă amară se scurge pe obraz, să ii căutam privirea lui cea mângâietoare.

În tumultul vieții, în prinsoarea firii umane, uneori uităm pentru ce am venit, uităm că suntem din aceeași tărâna, aceeași mama și că purtăm în noi același praf de stele, același tată.

Să învățăm mai întâi să ne jucam, să nu uităm că înca suntem copii, să ne bucurăm de jucării, de fiecare parte din noi, de tot ceea ce reprezentăm, iar apoi, când vom crește mai mari, să devenim mai întâi frați și surori pentru cei mai mici ca noi, iar mai apoi mame, tați.

Flaviu