Partea 1
”Sânii reprezintă feminitatea și
maternitatea. Acest tip de cancer indică, în general, anumite atitudini și
gânduri înrădăcinate, din fragedă copilărie. Începând cu anii 1960, în unele
locuri din lume, femeia se afirmă mai mult, își ocupă locul în societate și
vrea să avanseze și mai mult. Poate exista o dificultate în a-mi exprima
adevăratele sentimente și a găsi un echilibru între rolul de mamă și cel de
femeie împlinită. Aceste conflicte interioare mă tulbură, în calitatea mea de
femeie care caută echilibru. S-a descoperit că acest tip de cancer provine
dintr-un puternic sentiment de culpabilitate interioară față de sine sau față
de unul sau mai mulți copii: ”De ce s-a nascut? Ce am făcut ca să îl merit?
Sunt o mamă destul de bună pentru a mă ocupa de el?” Toate aceste întrebări îmi
sporesc nivelul de culpabilitate, mă determină să mă resping și îmi accentuează
teama de a fi respinsă de ceilalți. Trebuie să îmi reamintesc că iubirea pentru
copilul meu este tot timpul prezentă, dar gândurile mele sunt foarte puternice
și trebuie să fiu atentă. Dacă mă judec prea aspru, toată furia și respingerea
se vor amplifica, iar emoțiile mele vor fi ”evacuate” la nivelul sânilor, care
devin simbolul ”eșecului” meu. Cancerul la sân mă ajută astfel să conștientizez
faptul că trăiesc o situație conflictuală, care poate fi față de mine însămi
sau față de altcineva, fiind legată de un element care face parte din spațiul
meu vital, din ”cuibul” meu. De multe ori este vorba despre copii, ”puișorii
mei” sau de cineva pe care îl consider
ca pe copilul meu (de exemplu, mama mea bolnavă, pe care o simt dezarmată, ca
un ”copil mic”. Vreau cu orice preț să îi dau totul copilului meu și vreau ca
el să ia tot ceea ce îi dau eu. Când nu se întâmplă acest lucru, îndoiala și
culpabilitatea preiau controlul. Îmi este teamă să nu se destrame ”cuibul” meu.
De asemenea pot avea o frică foarte mare, referitor la supraviețuirea copiilor
mei. Îmi este teamă că dacă se întâmplă ceva cu mine, tatăl lor, nu va fi
capabil să aibă grijă de ei, să le ofere afectivitate. Într-un sens mai larg,
”cuibul” poate să îl conțină și pe soțul meu, căminul meu, frații, surorile,
mai ales dacă trăiesc sub același acoperiș cu mine.
Bărbații pot dezvolta, deasemenea,
acest tip de cancer, care reprezintă adeseori conflictul interior masculin de a
accepta propria natură feminină divină. Se întâmplă ca unii bărbați să își
manifeste latura feminină și maternă aproape la fel de mult ca și femeile. În
calitate de bărbat, e clar ca nu voi fi niciodată femeie, dar, la nivel
energetic, pot fi la fel sau chiar mai feminin decât o femeie. De aceea
cancerul la sân apărut la mine, care sunt bărbat, este asociat cu respectul de
sine și capacitatea mea de a-mi exprima partea feminină înnăscută. Poate avea
legătură cu faptul că sunt bărbat și cu dorința mea inconștientă de a fi
femeie. Este un aspect pe care ar trebui să îl echilibrez în viața mea.
Cancerul la sănul stâng indică toate dificultățile afective și emoționale
refulate în mine, în calitate de femeie (legate de familia apropiată) și este
bine să ACCEPT femeia și mama din mine și sentimentele interioare pe care le
trăiesc prin intermediul acestor două roluri.
La sânul drept, cancerul indică femeia responsabilă și ceea ce se
așteaptă de la mine (ceea ce mă aștept eu să fac cu femeia din ”exteriorul
meu”). Noțiunea de familie, în acest caz, poate include orice grup, orice
asociere pe care o consider ca pe o familie.
În universul fizic, forma și
volumul sânilor poate avea o anumită importanță, în funcție de context. Se observă
că, dacă partea mea masculină (Yang) este dominantă, pot avea sânii mai mici
sau îi pot considera inutili sau fără valoare. Corpul vorbește și la fel și
sânii mei, eu sunt cea care decid ce importanță îi acord acestui simbol feminin
și sexual.
Căutarea unui echilibru este
foarte importantă, iar corpul se va adapta pe plan energetic, în funcție de
deciziile luate de femeia sau de bărbatul în cauză, pentru viitor. Totul constă
în atitudine, în iubire și acceptarea de sine. Conștientizez că mă las la o
parte și trăiesc doar pentru ceilalți. Emoțiile mele sunt refulate și pot evita
să intru în contact cu ele prin faptul de a mă ocupa în mod exagerat de
ceilalți. Îmi atribui o conștiință bună. În fond, știu că sunt incapabilă să
trăiesc pentru mine și prin propriile puteri. Mă agăț, mă cramponez de cineva.
Îmi umplu golul cu emoțiile celorlalți, nu cu ale mele. ACCEPT că vindecare se găsește în schimbarea atitudinii mele față
de mine și față de viitor. În loc să mă distrug cu gândurile mele negative, mă
reconectez la universul meu interior. Îmi primesc emoțiile, chiar și pe cele
dificile din trecutul meu. Îmi acord un răgaz și mă întrb cum aș fi putut, în
toate aceste situații, să mă respect mai mult și să îmi ofer mai multă iubire.
Suferința dispare deoarece ACCEPT să văd lecțiile pe care viața
vrea să mi le arate. Exprim tot ceea ce am vrut mereu să ascund. Dacă mă
respect și am încredere în potențialul meu pot crea viața pe care o vreau și
redobândi o sănătate perfectă.”
Partea 2
După mișcarea de emancipare a
femeilor de la începutul anilor 60 din SUA, rolul femeii în societatea modernă
a luat o întorsătură fantastică. De la început vreau să punctez faptul că sunt
adeptul libertăților de manifestare, indiferent de sex, culoare, religie sau
orientare sexuală. Sprijin afirmarea femeii în tot ceea ce înseamna societate,
în zilele noastre.
Însă, toate constrângerile la care
femeile au fost supuse de-a lungul secolelor, au făcut ca mișcarea de emancipare,
să semene cu un tsunami, ale cărui efecte le putem observa acum.
Din punct de vedere energetic,
fiecare persoana de pe această planetă, conține o parte Yin și o parte Yang, o
parte feminină și o parte masculină, indiferent că este femeie sau este bărbat.
Fiecare dintre noi avem o latură masculina manifestată prin inițiativă,
energie, activitate, rațiune și o latură feminină manifestată prin intuiție,
receptivitate, sensibilitate, emoție. Ideal, pentru orice ființa umană, ar fi
ca Yin și Yang, adică femininul și masculinul, sa fie echilibrate, lucru ce nu va
face femeie dintr-un bărbat și viceversa.
Ce se întâmpla de fapt azi într-un
mare număr de familii? Soțul și soția lucrează cot la cot pentru bunăstarea
întregii familii. Copii nu mai merg la școală, ci frecventează programul
prelungit, lecțiile lor sunt suplinite de meditații plătite, bunicii sau bonele
au un aport tot mai mare în creșterea copiilor, astfel încât rolul de părinte
scade. El este suplinit, în schimb, de satisfacerea mofturilor și ifoselor
propriilor odrasle, care nu sunt de fapt decât strigăte de iubire reprimate și
frustrări. Consecința e cât se poate de simplă: copilul o apucă pe căi greșite,
se refugiază în droguri, alcool, prostituție și anturaj nepotrivit, care nu
sunt altceva decât un refugiu în căutarea iubirii materne și paterne sugrumate,
atrofiate.
Conștientizarea o vor face, la un
moment dat, ambii părinți, dar rolul matern este doar al mamei. Maternitatea
înseamnă cămin, înseamna cerc, înseamnă loc stabil, înseamnă vedere laterala,
cuprinzătoare, înseamnă prezent. Paternitatea înseamna a căuta, a puncta,
înseamnă linie dreaptă, înseamnă vedere înainte, înseamnă viitor. De aceea în
marea majoritate a cazurilor, mama, femeia, va fi cea care se va culpabiliza și
va încerca ”recăpătarea frâielor” propriului cămin prin posesivitate emoțională.
Cu alte cuvinte, culpabilizarea și posesivitatea emoțională
într-un cămin, pot reprezenta factori de stres în apariția cancerului la sân.
O familie sănătoasă înseamna
responsabilizarea fiecărui membru al familiei, astfel încât rolul părinților să
fie decisiv și determinant în creșterea și educația propriilor copii,
copii care, la rândul lor, vor putea să
absoarbă ca un burete ce sunt, filozofia și principiile de viață ale
părinților, bazate pe iubire, prietenie, blândețe, dar și pe fermitate,
hotărâre, determinare.
Flaviu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu