Cauzele subtile ale bolilor - OTITA

”Sănătatea este o zestre cu care venim pe lume fiecare. Sursa creatoare, în inteligenta și generozitatea ei, ne-a înzestrat cu tot ceea ce avem nevoie pentru călătoria vieții.

Starea de sănătate, în schimb, este  efectul capacității noastre de a ne conecta la planul înalt, a cărui parte importanta suntem toți.

Sănătatea se termina acolo unde începe dizarmonia, conflictul cu sine însuti și cu ceilalți, frica, neîncrederea, necredința, vinovăția, resentimentul, uitarea iubirii …

Am fost creați ca Trup, Minte și Suflet. Fiecare din aceste părți ale noastre sunt strâns conectate între ele și conectate la sursa creatoare…

Vindecarea presupune credința în sursa creatoare și încrederea în resursele interioare. Odată ce ai ajuns cu mintea și cu inima, la acel punct în care ai pierdut calea cea bună, regăsirea ei și reluarea călătoriei este posibilă. Totul este ca, chiar și atunci când resursele trupului de a străbate drumul înapoi sunt limitate ori aproape inexistente, să ai credința și încrederea că vei reuși - prin intuiție, printr-un pas lateral, prin salt în înălțime sau chiar prin zbor ...

Vindecarea nu o găsești neapărat la capătul unei căi vindecătoare. Vindecarea este cel mai adesea, chiar Calea spre Vindecare. Iar Calea spre Vindecare trece întotdeauna prin punctul unde Mintea, Inima și Trupul se unesc și devin Una cu Energia Creatoare și cu Iubirea …

Vindecarea este în tine!”

Îmi propun un ciclu de postări despre cauzele subtile ale bolilor. Voi alege și voi detalia anumite afecțiuni, în principiu cele cu care ma confrunt în activitatea mea de terapeut sau despre afecțiuni pe care le-am întâlnit în familia mea sau în cercul meu de prieteni. Fiecare afecțiune are cauza ei subtilă. Voi evidenția numai generalități ale cauzelor bolilor, nu și personalizări. Personalizările se fac individual în cadrul cabinetului.  Sursele mele de inspirație le reprezintă scrierile unor terapeuți de renume, la care se adaugă Sursa Creatoare, de unde fiecare ne extragem Adevarul, așa cu îl intuim, înțelegem, interpretam.

OTITA

Otita este o inflamație a uneia sau a ambelor urechi, care își are cauza în inconfortul pe care îl pot simți fața de ceva ce aud sau am auzit în ultimul timp. Otita apare frecvent la copii, mai ales în legătură cu ceea ce vorbesc părinții mei între ei sau cu ceva ce mi s-a spus mie, fiind, de obicei, incapabil sa îmi exprim nemulțumirea sau frustrarea. Sunt foarte sensibil la mediul meu și la ceea ce consider ca fiind periculos. Fie că sunt adult, fie că sunt copil, chiar dacă durerea poate proveni din ceea ce am auzit, ea poate veni, de asemenea, și din cauza a ceva ce nu am auzit, de exemplu cuvinte precum: ”te iubesc”, ”felicitări pentru ceea ce ai făcut”, etc. În general când am otită, se adună lichid în spatele timpanului. Ceea ce aud trebuie să treacă mai întâi de acest lichid, înainte de a fi auzit. Este o situație asemănătoare cu cea din pântecele mamei. Prin otită caut, chiar și inconștient, să regăsesc acel mediu privilegiat. Sau poate fi vorba ca ”fac pe surdul”, îmi ”astup urechile” pentru a nu mai fi nevoit să aud. Mă retrag în mine însumi și simt doar tristețe, slăbiciune, neînțelegere. Vreau să mă simt apropiat de mama și, în același timp, vreau să mă protejez de fricile și de neliniștile ei. Pentru părinții mei este un semnal care le arată că eu, copilul lor, care are otită, trăiesc un conflict interior și este important să mă ajute să exprim ceea ce trăiesc, pentru a mă vindeca mai repede. Caut armonia acasă și evit dezacordurile. Este posibil să știu ceva legat de o separare, dar nu vreau să aud schimbările care vor rezulta după aceea. Copiii își duc mâinile la urechi, la propriu, atunci când nu vor să audă ceva, atunci când atenția pe care ei o așteaptă este direcționată către altcineva sau către altceva; sau atunci când în căminul lor este neliniște, agitație, se tipă sau se ridică tonul, îndeosebi între părinți.

Ca și adult, otita mă poate ajuta să îmi pun întrebări cu privire la vocea mea interioară: Oare o ascult? Primesc mesaje care mă deranjează și care mă înfurie cu privire la ceea ce am de făcut sau la ceea ce mi se cere să fac? Am impresia că tot timpul eu sunt cel care ”ciulește urechile” spre ceilalți, dar când este momentul să fiu și eu ascultat, se pare că nimeni nu vrea să mă ajute?

Otita este o formă de a fugi de problemele mele. Mă simt prizonier, închis. Prefer să rămân în lumea mea imaginară. Astfel evit să fac față lumii terestre și momentului prezent. Sunt revoltat. Nu vreau să aud suferința sau durerea pe care le-am putut provoca cuiva.

Accept faptul ca prin ascultare, atât interioară, cât și exterioară, pot avansa în viață, pot rămâne centrat și evita obstacolele inutile.

Îmi accept trecutul, renunț la orice resentiment legat aminti dureroase. Indiferent de vârsta mea, îmi ascult înțelepciunea interioară. Trăiesc în spontaneitatea momentului.

(pasaje din Jacques Martel – Cauzele subtile ale îmbolnăvirii)