Firmituri de soare

unui suflet drag

Dacă Soarele ar fi o floare, atunci eu aș fi sămânța lui,

M-aș lăsa purtată de vânt până la pieptul mamei mele,

Iar din freamătul ei mi-aș întinde ruga.

Aș trai precum pădurea, verde și plină de viață,

Aș iubi ca o mângâiere, dar și ca o fermă povață,

Mi-aș petrece anii precum un susur de apa mângâindu-mi mama,

Cea care mi-a dat viață …

Aș rodi bucurii, rumene, să le dau în dar oricui mi-ar cere

Să se înfrupte din ele și să mulțumească cerului,

Că mi-a trimis iubire cu lacrimi de ploaie,

Vânt cu mângâiere și cunoaștere din Soare.

Și-aș lăsa și eu sămânța: pasul meu și gândul meu,

De bine, pentru oricine va voii să spere la Soare.

Dacă Pământul mi-ar fi mamă, atunci eu m-aș numi Om

Și mereu mă vei simți umblând desculț,

Cu un mănunchi de raze în mână.

Flaviu