Dincolo de orizont

Ne naștem, ne petrecem copilăria, ne jucăm, creștem, din tineri ajungem adulți, ne îndrăgostim, ne iubim, facem copii, ne ocupăm de educația lor, muncim, ne construim un viitor. Nu ne mai jucăm, acum luptăm pentru noi, pentru familia noastră, pentru un viitor mai bun. Vrem o casă, o mașină, o casă mai mare și o altă mașină, o carieră, ne luptăm pentru noi, pentru ce e al nostru. Vrem să ajungem cineva, vrem să ne fie mai bine, sa putem privi înainte, să putem fi priviți cu respect, căci am muncit, am luptat si acum avem. Dar vrem mai mult, pentru noi și pentru copii noștri, să poată crește, învața și ajunge ce ne dorim, să le fie bine, să nu le fie rușine. Avem vise, idealuri, concepte, scopuri, ținte, drumuri. Ne concentrăm pe fiecare în parte, ne consumăm energia pentru ele, energia noastră, a familiei noastre, facem sacrificii. Suntem gandiți, suntem abatuți, suntem concentrați pe scopuri. Îmbatrânim, ușor vitalitatea noastră scade, nu ne mai jucăm de mult. Începem să avem regrete, frustrări, nerealizări, eșecuri, dar dăm sfaturi celor mai tineri, că sunt nepricepuți și nepregătiți să iși ia viața în propriile mâini. Acum nu mai luptăm, suntem deja batrâni, ajunge cât am luptat, acum agonisim, strângem tot ce prindem la mână, pentru zile de restriște. Deja e târziu, acum plătim, pentru tinerețea noastră, pentru nesăbuința noastră, pentru cea ce am fi dorit să fim, nu să facem, ci să fim. Acum ne dăm seama ca din călătoria noastră nu a mai ramas atât de mult timp și că în curând vom pleca. Vom pleca și vom lăsa în urmă casele, averile, prietenii, copii.

”De ce să îi ceri lui Dumnezeu lucruri care pot fi realizabile în câteva zile, în câteva săptamâni, în câțiva ani? De ce să nu cauți imensitatea, veșnicia, tot ceea ce nu e realizabil imediat, tot ceea ce este absolut, căci toate celelalte lucruri, bogațiile, știința, cunoștințele, prietenia, casele, banii, se află pe acest drum pe care trebuie să îl parcurgem. Le vom avea fără să le cerem, pentru ca cerând un lucru, ne oprim asupra lui limitându-ne. Vom obosi cerând. Cel ma bine este să nu cerem nimic din tot ceea ce se află acolo, pe drumul nostru, pentru că aceste lucruri se află deja acolo, vom trece pe acolo, le vom avea fără să ne oprim, făra să ne pierdem timpul, căutând mereu această latură sublimă.” Omraam Mikhael Aivanhov

Dincolo de orizont ne aflăm tot noi, mai plini de viața, mai frumoși, mai voioși, mai bogați la cuget, cu minte mai blândă, cu inima mai largă, cu ochii senini. Acolo am descoperit că tot ce ne aparține e așternut atent la picioarele noastre, acolo deja am reușit. Dincolo de orizont ne aflăm tot noi, mai vii. Dacă acesta ar fi un scop, cred că am reuși să fim mai prezenți în viață și să culegem toate celelalte daruri fără prea mult efort, fără atâta dramă, fără zbucium, poate am îmbătrâni mai frumos.

Flaviu