Cauzele subtile ale bolilor - Amigdalita

Moștenirea genetică a ființei umane nu se raportează numai la părinți sau la bunici, ci la multe și multe alte rubedenii, de existența cărora nici măcar nu avem habar, dar ponderea o ocupă caracterul și personalitatea părinților. Astfel, la naștere, copilul vine cu niște setări, preia din bagajul genetic și, implicit, din bagajul karmic. Dacă dezvoltă o afecțiune, nu e musai să fie vina lui; în principiu este vina părinților și a comportamentului lor. Singura lui vină poate fi faptul că le seamănă. Un adult care poate înțelege și accepta fenomenul, va reuși să-și înțeleagă greșelile trecutului, însa un copil NU. El are nevoie de ajutorul părinților, care constă în iubire. Adevarata iubire constă în capacitatea de a accepta și a ierta trecutul.

Iubirea nu înseamna a pune pe masa tot ceea ce familia mea are nevoie, pentru un trai decent, ci reprezintă implicarea activă în viața familiei, în conturarea personalității copiilor noștri și în înțelegerea comportamentului lor.

Pană la vârsta de 7 ani, din punct de vedere energetic, copilul nu este pe deplin conturat. El funcționează pe sistemul energetic al părinților lui, în special al mamei. Copilul se comportă ca un burete: absoarbe tot ceea ce vede, simte, înțelege; și transmite înapoi întocmai. Copilul este ca o oglindă, este o oglinda perfecta a felului părinților de a fi.

O distinsă doamnă terapeut punea accentul, în primul și în primul rând, pe iubirea dintre soț și soție. O considera ca o primă cărămidă în temelia a orice vrei să construiești. Bărbatul este catargul, el merge întotdeauna înainte, iar femeia este însăși corabia. Sunt dependenți unul fața de celălalt. Dacă, corabia și catargul sunt pe aceeași pală de vânt, vindecarea este o chestiune de timp, iar apariția oricărei afecțiuni, boli, este semnul că ceva nu merge asa cum trebuie, iar corecția vine de la sine.

Deci, revenind la oile noastre, adultul este cel care trebuie să conștientizeze eventuala problemă, iar copilul (ce cele mai multe ori) este cel care le-o arată.

  

Amigdalita

Amigdalele fac parte din sistemul limfatic, din sistemul imunitar al corpului uman și reprezintă niște filtre în calea a tot ce circulă la nivelul gâtului.

Gâtul este simbol al creativității, al comunicării. Cu ajutorul gâtului îmi înghit experiențele  emoționale și realitatea. Prin gât pot respira, pot bea și mă pot hrăni. Gâtul reprezintă puterea și forța mea interioară, de care depinde capacitatea mea de a mă exprima. Tot prin gât îmi eliberez o parte din sentimente, din emoții.

Inflamarea amigdalelor, îmi arată refularea sau reprimarea furiei, manifestată prin felul în care comunic: o verbalizez sau o înghit. Nu înseamnă că de fiecare dată când mă exprim astfel, voi face amigdalită, dar voi slabi acel camp vital al amigdalelor, astfel încât, atunci când vine sezonul rece sau atunci când consum lichide reci, să nu mai am acel filtru protector și să mă îmbolnăvesc.

Amigdalele reacționează și la neîncrederea mea, la disperarea mea, mai ales atunci când am încredere numai în ceilalți pentru a îndeplini o sarcină sau pentru a crea un lucru.

În cazul copiilor sunt doi factori care conduc la această afecțiune. Unul este legat strict de relația mamă-tată, de felul în care comunică între ei, de atmosfera din familie, care poate fi activă, în care amândoi comunică defectuos sau modelul monolog, în care, de obicei, mama este cea care nu se exprimă verbal și ”înghite”, dezvoltându-și frustrarea și furia. Al doilea factor este frica de a fi pedepsit, de a nu i se oferi ceea ce dorește; și aici nu ma refer la jucării, ci mă refer la afecțiune. Copilul este avid după atenție, după afecțiune, iar lipsa ei și-o manifestă în foarte multe moduri. Copilul dorește să se facă auzit, remarcat, sa i se dea atenția cuvenită. El aseamănă atenția cu iubirea, cu afecțiunea.

În ziua de azi, cele mai multe operații la copii, constau în extirparea amigdalelor, iar cauza principală o reprezintă lipsa de atenție pe care părinții o acordă copiilor. Viața noastră a devenit atât de activă și de alertă, atât de imprevizibilă, atât de axată pe ziua de mâine, pe ”A AVEA” în loc de ”A FI”, încât timpul și atenția pentru copii noștri a devenit un lux. Preferăm să le cumpărăm fericirea cu un Lego scump sau chiar cu o Tabletă.

Un alt aspect important îl reprezintă legătura dintre chakra gâtului și chakra sexuală. Mai precis, hipofiza stimulează tiroida, care transmite mesaje organelor sexuale. Ambele chakre sunt legate de comunicare: prin voce îmi comunic gandurile, iar prin sexualitate îmi comunic pe plan fizic sentimentele. Dacă am probleme la gât, este bine să îmi pun câteva întrebări cu privire la ceea ce am de exprimat despre mine însumi și să verific dacă nu trăiesc o frustrare legată de sexualitatea mea (nu are legătură cu amigdalele, dar are o legătură cu gâtul, în general).

Să am o stare de echilibru, în a avea grijă ce verbalizez, a o face cu diplomație, fără să jignesc sau să murdăresc în jurul meu, pare în primă fază soluția perfectă. Și așa și este, numai că, în acest caz, în interiorul ființei mele se afla un sentiment de furie, care neexprimată, produce frustrare. Deci ce construiesc pe de-o parte stric pe cealaltă. Și atunci soluția este aceeași ca la toate afecțiunile: să iert și să accept.

Este vorba de atitudine, este vorba de a cântări valorile, de a le separa de ceea ce nu îmi este folositor.

Indiferent de ceea ce un om transmite, vor fi alte persoane pro și contra ideilor sale. Stă în capacitatea și înțelepciunea lui de a da curs doar ideilor, doar atributelor, care rezonează cu el. Altfel, va intra într-un joc al dezbaterilor inutile, care nu vor creea decât furie, sau mai rău frustrări, în ambele cazuri provocând dizarmonie în corpul său. Iertarea, acceptarea, vor deschide porți nebănuite.

Flaviu